De câte ori nu s-a întâmplat să ajungeţi la spital pentru o afecţiune şi să plecaţi acasă cu alta? Din punct de vedere al sistemului medical românesc, această dobândire se numeşte infecţie nozocomială. Aşadar, medicii ştiu că e posibil să trateze un pacient pentru o anumită afecţiune, iar acesta să „capete” în timpul tratamentului alta cu totul nouă. Datorită faptului că tehnica medicală a evoluat şi pacienţii sunt supuşi unui număr mare de investigaţii, riscul contactării unei infecţii creşte direct proporţional, factorii fiind multipli şi în permanentă evoluţie. Frecvenţa apariţiilor acestor infecţii depinde în cea mai mare parte de tipul îngrijirilor ce au fost acordate pacientului, mai ridicată fiind în cazul serviciilor postoperatorii, de reanimare. De asemenea, semnele unei infecţii nozocomiale pot apărea şi după externare, un procent crescut înregistrându-se în cazul spitalizărilor îndelungate. Infecţiile pot să apară din cauza deficienţelor de igienă, sterilizare, manevrelor sau îngrijirilor medicale, dar se pot dezvolta şi dacă pacientul nu respectă regulamentul de salon sau de ordine interioară. Infecţiile intraspitaliceşti sunt afecţiuni cel mai adesea virale, dar şi bacteriene pentru care bolnavul va necesita tratament suplimentar, de obicei cu antibiotice şi prelungirea duratei de spitalizare.

Topul infecţiilor

În topul infecţiilor „căpătate” din spital, pentru primele locuri se bat infecţiile tractului urinar, infecţiile plăgilor şi infecţiile respiratorii. Infecţiile tractului urinar survin ca urmare a manipulării tractului urinar prin executarea diverselor proceduri, ca dilatare uretrală, cistoscopie, nefroscopie şi, cel mai adesea, cateterizarea urinară. În ceea ce priveşte infectarea plăgilor, până la 75% dintre acestea nu sunt detectate decât după externare. Pacienţii internaţi trebuie să ştie că infecţiile nozocomiale respirato