"Serendipity" este un loc din Bucuresti ce se tine de cuvant. Isi respecta semantica. Pentru cine nu stie, vocabula - aflata printre primele zece cel mai greu de tradus din engleza - defineste fenomenul prin care cineva, antrenat intr-o cercetare, face in mod accidental, pe un cu totul alt plan, o descoperire utila. Intri acolo involuntar. Te abati din drum fara sa vrei. Fara promisiuni pimpante sau ademeniri de marketing. Dar, la iesire, nota memoriei e folositoare. "Mai veniti pe la noi!" Gradinita de afara, decorul discret oriental din interior, atmosfera sonora de spa, dar, mai ales, oferta impresionanta a esentelor te obliga la retur. Mai exista insa acolo si o alta atractie. La fel de seducatoare. Prajiturelele de arta. O poezie! Desertul e compus din tablouri. Ut pictura poesis. Asadar, se poate si o galerie sincretica. Pictura complementara cu arta ceaiului. Am vazut, incantat, doua din aceste expozitiia. Insa, nota bene, autorii lor e bine sa-si pastreze candoarea. Si sa stea departe de canibalismul criticii de anvergura (care sfasie ea maestri, daramite ucenici!).
Nu stiu cine e Gina Pislaru. Ba nu, am aflat doar ca este un artist plastic de loisir si cu inteligenta la purtator.
Tablourile sale insa sunt convingatoare. Prin mesaje vizibile si persuasive.
Prin vitalismul neasteptat al culorii, prin tusa aplicata sigur, fara complexe tremurate, prin fantasticul viziunilor sale orgolios ofertate. Prin oximoronul introspect al unui angelism demoniac in creatie. De o parte, ingerul ipocrit, de cealalta, loialitatea mamonica. La mijloc, artistul, care se consuma la cald.
Autofagie prin arta. Tablourile ei par a spune: daca nu ne-am hrani mereu din noi insine, mai devreme sau mai tarziu am exploda(!). Concluzie: Gina Pislaru e un artist ambitios care se serveste singur. De aceea, se retine. Nu numai la ceai!
Nu stiu cine e Diana R
