Românul face haz de necaz şi pentru că s-a născut poet, iar hazul iese sub formă de rime. Aceasta pare a fi definiţia cascadorului Eugen Moga (foto), cel care şi-a lansat ieri cartea de „versuri de tranziţie” „Vreme sonată”. Deşi nu se anunţa pompoasă, lansarea a umplut mansarda Casei Baiulescu, chiar la o oră la care fiecare ar fi avut treabă. Prezentarea a fost în ton cu cartea, astfel că cei prezenţi nu au fost plictisiţi cu discursuri de preamărire, ci s-au amuzat copios în timp ce criticii literari Ioan Popa şi Aurel Brumaru recitau din cărticica cu versuri poznaşe. Un suflet mereu tânăr, autorul a prezentat viaţa de zi cu zi, luând peste picior prostia şi imbecilitatea de care ne lovim cel puţin odată în zi, îngroşând ironic defectele umane promovate de societatea românească. Luate „la grămadă”, parodiile lui Moga reprezintă o radiografie a societăţii de tranziţie tipic românească – abordând subiecte precum facturile sosite în poştă, traiul la etajul IV, concediul la Costineşti sau gripa aviară. Pentru lirismul critic de care debordează, Moga a fost comparat cu poeţii George Topârceanu şi Arghezi.

„Scrisori către nimeni”

Culmea este că această carte a fost „născută” în urmă cu mulţi ani, şi crescută zi de zi, până la lansare.

„Cartea asta s-a născut începând cu rubrica pe care am avut-o la Bună Ziua Braşov - «Scrisori către nimeni». Şi pentru că mi se păreau mie că scrisorile nu aveau ritm, le-am ritmat şi aşa a apărut rima. Mă bucur că am fost comparat cu Arghezi, cu Topârceanu. Îmi pare bine că a venit foarte multă lume şi am fost apreciat de doi dintre cei mai buni critici de literatură. Sunt scrise cu mult timp în urmă, însă abia acum am reuşit să le pun laolaltă sub forma acestei cărţi”, ne spune autorul.

„Tipărită” în sufragerie

Modul în care a văzut această carte lumina tiparului este şi el tipic „de tranziţ