Nu este vorba de un tratat de speologie, ci, dupa cum se poate observa inca de la citirea primei pagini, de un fel de eseu-imnic inchinat sexului femeii.
Maxim Crocer este un personaj misterios, descoperit de un editor din Cluj pe internet. El debuteaza cu o carte savant-licentioasa, Cavitatea (Cluj, Ed. Indigo, 2008), despre care ai putea crede ca se refera la pesteri. In realitate, nu este vorba de un tratat de speologie, ci, dupa cum se poate observa inca de la citirea primei pagini, de un fel de eseu-imnic inchinat sexului femeii.
Autorul are un mod de exprimare decis si elegant si dovedeste o mereu surprinzatoare imaginatie in reprezentarea a ceea ce pare cunoscut de toata lumea, astfel incat il cucereste pe cititor:
"Cel mai bine stiu sa atinga harpistii, iar nu pianistii, asa cum indeobste se crede. Harpistii au mici fisuri in buricele degetelor, astfel incat pipaitul lor este ca de termita umeda.", "Pipaitul cu limba este mai cu seama rugos si realist si implica o atingere devalorizata de orice element diafan, intrucat proclama suprematia carnii animate de boabe intepatoare de saliva. Astfel de lacrimi benevole ale limbii ingreuneaza atingerea si o preschimba in ceva mecanic".
Din nefericire, aceasta virtuozitate stilistica este folosita frecvent pentru relatarea si analizarea unor experiente sexuale de genul celor imaginate de autorii de literatura pornografica. In plus, Maxim Crocer se comporta uneori si el asemenea acelor barbati care se lauda cu aventurile lor amoroase, ceea ce il face sa-si piarda aureola de suveran al scrisului si il prezinta ca pe un fanfaron. El povesteste, de exemplu, cum mergand pe strada a dat "peste un cuplu care facea dragoste cu fervoare". Apoi... apoi totul decurge ca in povestirile "vanatoresti" ale barbatilor de proasta conditie:
"M-am oprit doar o clipa sa ii privesc pe cei doi partene
