Americanii încep să guste tot mai mult politica în dauna ştirilor mondene. Un fost redactor-şef al revistei americane People a definit în câteva cuvinte regulile care guverează presa mondenă: mai bine tânăr decât bătrân, frumos decât urât, televiziunea e mai bună decât muzica, muzica e mai bună decât filmele, filmele sunt mai bune decât sportul, orice este mai bun decât politica. Până acum. Adică până la campania electorală americană din 2008, când toate aceste reguli au dispărut, şi nenumărate pagini din People şi alte reviste preocupate în general de celebrităţi sunt dedicate candidaţilor prezidenţiali, soţilor şi soţiilor lor, copiilor, telefoanelor mobile, vestimentaţiei şi lecturilor lor de vacanţă.

Politica a revenit la modă în presa americană centrată pe celebrităţi şi show-biz. “Oamenii îşi doresc asta. Sunt foarte, foarte interesaţi, aşa că neocupăm de candidaţi mai mult decât oricând” a explicat Larry Hackett, de la People, pentru New York Times. Hackett a sesizat că s-a născut o adevărată relaţie între presa aşa-zisă “de entertainment” şi mediul politic. Până şi revistele cele mai obsedate de celebrităţi au luat spaţiul dedicat în general Angelinei Jolie şi l-au umplut cu materiale “trendy” despre politicieni recunoscuţi mai mult pentru discursurile lor plictisitoare.

“Nu ai parte de mai multă dramă decât cea care se întâmplă sub ochii noştri în campania electorală” a subliniat şi Charles Lachman, producătorul executiv al revistei “Inside Edition. Toată lumea se întrece să scrie despre candidaţi. Rivalul revistei People, publicaţia US Weekly, a publicat eseuri scrise de Bill Clinton şi Michelle Obama, interviuri cu Hillary Rodham Clinton şi, ca o încununare, un material de trei pagini cu titlul filozofic “Barack Obama: Chiar este la fel ca şi noi?”.

Cum era şi de aşteptat, echipele de campanie ale candidaţilor au capitalizat imediat nou