In Europa, vara se face plajă pe malul mării şi iarna se visează, la gura sobei, la plaja de anul viitor sau se rememorează verile trecute. Distracţia plajei este sever restrînsă în timp - doar un scurt interval de bucurie, mereu periclitat de capriciile vremii. De multe ori, vîntul rece venit pe neaşteptate sau o săptămînă ploioasă sunt suficiente pentru a-i rata bietului vilegiaturist european micul său sezon la mare, sezon la care s-a gîndit timp de unsprezece luni şi pentru care a pus cu greu bani deoparte. în ultimii ani, poluarea greţoasă a ţărmurilor, ca şi clima tot mai brutală, ridică dubii constante asupra vacanţei la mare, frustrînd aşteptările unui an întreg. Există în Europa şi cîteva locuri privilegiate (Sicilia. Sardinia. Sudul Franţei. Sudul Portugaliei şi al Spaniei, insulele greceşti), unde se poate face baie în mare şi toamna, însă asemenea locuri rămîn puţine şi costisitoare. Chiar şi acolo însă ploile pun, în cele din urmă, stăpînire pe plajă, vremea se strică, norii antiptici transformă marea în teritoriu al melancoliei.
în Brazilia, plaja şi marea ascultă de cu totul alt regim. Se face ceva mai puţină plajă doar în timpul celor cîteva săptămîni din aşa-numita iarnă. în rest - plajă liberă şi disponibilă cu soare garantat: nimic nu e mai liber decît plaja deoarece, la întinderea coastei braziliene, orice restricţie devine ridicolă. Pentru brazilienii din născare, adevărata plajă se face mai ales odată cu noiembrie şi pînă prin aprilie-mai următor, mai ales în vremea Crăciunului şi a Anului Nou, cînd căldura atinge cote maxime şi ploile încep. Plaja e aici inseparabilă de ploaia caldă a verii. De multe ori, oamenii nici măcar nu se mai adăpostesc: ies din mare cînd începe să picure şi rămîn în ploaie un sfert de oră, o jumătate de oră, ca sub un duş natural prelungit, pînă ce soarele se iveşte din nou. Antagonimul european ireductibil di
