In Bucuresti, Carol a descins in data de 10 mai 1866, fiind salutat de o multime impresionanta, curioasa sa-l vada pe noul "print strain". La Baneasa a primit cheile orasului. In Mitropolie, a asistat la slujba. A participat la o masa festiva. Spre seara a facut o plimbare prin oras si a fost impresionat de ulitele strimte si intunecoase, de umilitatea cladirilor. A doua zi a dat o proclamatie care contine aceste memorabile cuvinte: "Romani! Sint al vostru din toata inima si din tot sufletul meu…". O idee despre ce a insemnat ziua de 10 mai, sarbatoarea nationala a Romaniei pina in 1947, ne putem face si din schita lui I.L. Caragiale intitulata "Emulatiune". "Pedagogul absolut", Marius Chicos Rostogan, este cuprins in ziua cu pricina de o seama de "emotiuni adinci si ginduri inalte" si, la vederea maretului "defilir de la paradie", simte adinc in suflet "acel simtamint carele se numeste penetratiune". Cu acest prilej, "onoratele matroane romane ale sotietatii" arunca bogate cununi de flori asupra elevilor aflati "in defilir" (unde altundeva daca nu "la bulivar", acolo unde este dus si domnul Goe?). Sigur, I.L. Caragiale se amuza pe seama unei sarbatori care trebuie sa fi fost, totusi, solemna si la care regele Carol si, din cind in cind, regina Elisabeta participau, de obicei, in mare tinuta. S-a pastrat un film din 1897 (poate fi vazut oricind pe YouTube), in care parada e deschisa de rege, calare in fruntea unui escadron de cavaleri tepeni, impanosati. Se cunoaste, de altfel, seriozitatea tipic prusaca si aplicatia cu care Carol I a tratat mereu astfel de momente, in deosebire de mai visatoarea regina Elisabeta. Regele nu a lipsit de la nici o inspectie, de la nici o parada, de la nici o trecere in revista a trupelor. Rezista cu stoicism, uneori, cu bucurie, de cele mai multe ori, la aceste efuziuni populare. A iubit negresit pe romani si a fost iubit de supusii sa