- Politic - nr. 91 / 10 Mai, 2008 Sunt unul dintre batranii cetatii. Traim, din pacate, sub semnul mizeriei sufletesti, intr-o degradare continua a sufletului, intr-o neputinta morala. Tonul acestei batai de joc a vietii romanului il dau cei care administreaza aceasta tara. Ei nu dau socoteala nici istoriei, nici lui Dumnezeu! Unde mai intalnim pensionari la 45 de ani, cu pensii de zeci de milioane de lei? Asta, pentru ca au lucrat intr-un sistem ca Armata, Politie, Securitate, dar si oameni de peste 70 de ani, fara niciun ajutor, care mor cu sapa in mana. Dumnezeu ne-a "blagoslovit" cu conducatori care, in mai putin de 20 de ani, cu pretul imbogatirii lor, au instrainat tot ce a fost romanesc: petrol, gaze, energie, resurse minerale, comunicatii, banci, nimicind sufletele milioanelor de romani care si-au luat lumea in cap si au parasit aceasta tara. Nici in cele mai grele vremuri romanii nu au parasit glia stramoseasca! Suntem prea umiliti intr-o tara cu multe resurse. Platim gazul, energia, intretinerea, mai scump ca la Roma, Paris, Madrid. Preturile, chiar si cele romanesti, sunt mai mari ca oriunde in Europa. Ne intrebam: de ce oamenii mor din lipsa de medicamente? De ce, oare, a crescut, inspaimantator, rata sinuciderilor? Ii intrebam si pe conducatorii nostri care ne-au bagat in U.E. si ne-au vandut pana si sufletele. La un post de radio auzi ca lauda satul romanesc. Sat "European", sat cu copii abandonati. Sat cu saracie cat incape. Oameni care mor, in lipsa unui medic si a medicamentelor. Cat de cat, cel care are un rol in politica se gudura la popor, poate-poate, ii intra in voie si il alege! Putini sunt aceia care, in patru ani de domnie, au ascultat pasul poporului. Acum asteapta mila lui. Vorba din popor: cine ce merita primeste, mai devreme sau mai tarziu! Alegeti in fruntea cetatii oameni care de-a lungul anilor au facut bine! Si vor sa faca bine,