„Complexul România“ ne inventariază frustrările din tranziţie.

Complexul România este precum complexul Matei Ambrozie, lângă care locuiesc eu. Nu pot să-mi cumpăr ridichi de mai aproape, decât de la complexul meu“, spune scriitoarea Ara Şeptilici, producă- torul delegat al spectacolului „Complexul România“, una dintre cele mai recente premiere teatrale autohtone. Următoarele reprezentaţii sunt programate pe 13 şi 14 mai, la sala Atelier a Teatrului Naţional (TNB). „Piesa lui Micki - a se citi Mihaela Michailov - e un complex din care regizoarea Alexandra Badea a încercat să iasă“, explică Şeptilici. Cum înţeleg Alexandra şi Micki (n.r. - 28 şi respectiv 31 de ani) comunismul? Cum îl judecă? Au voie să judece? „Complexul s-a ridicat şi s-a dărâmat de câte ori a fost cazul, până azi. Complexul este scris pentru că e simţit într-o mie de feluri, de toţi cei care vin să cumpere ridichi sau ce vor ei de la complex“, susţine Şeptilici. Cu acest text, dramaturgul Mihaela Michailov a câştigat Premiul Uniter pentru cea mai bună piesă a anului 2006.

Spectacolul a fost montat în cadrul Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava“, condus de Sanda Manu, care s-a deschis pe 18 aprilie cu această premieră.

Fuga în America

Piesa este despre „noi, cei care am fost făcuţi pionieri, dar nu am ajuns utecişti. Cei care am fost educaţi cu frică, minciuni şi stereotipuri. Cei care ne-am trezit brusc într-o lume aşa-zis liberă, dar în care nu ne-am găsit reperele“. „E o ţară de căcat România“, după cum îşi ţipă disperarea şi exasperarea Georgică (Răzvan Oprea), băiatul care fuge tocmai în America ca să uite de complexul România, de Securitatea care i-a ucis tatăl (Ioan Andrei Ionescu), de Revoluţia care i-a ucis cel mai bun prieten, pe Mircică (Eduard Adam).

Diana Dumbravă şi Carmen Ungureanu joacă rolurile mamelor sa