Zanganitul de arme de ieri, 9 mai, poate este un bun final al presedintiei Putin, dar totodata un prost inceput al administratiei Medvedev. O confirmare a anticiparilor ca in viitor va exista un singur "numar unu" - Vladimir Putin. Dar a recunoaste ca Medvedev va fi "numarul doi" nu inseamna a-l reduce la conditia de marioneta. Nu-mi poate fi antipatic un om din generatia mea, inteligent, politicos si fan Deep Purple. Chiar daca a venit la putere printr-un scrutin in care opozitia a fost sicanata si intimidata. Chiar daca ieri zimbea, usor stingherit, la parada celor mai avansate nazdravanii militare ale Rusiei, coplesit de plecaciunile interesate ale camarilei cu sau fara uniforma si de aerul protector al predecesorului (sau succesorului) sau. Sa-i dam credit lui Dimitri Medvedev si, pina la proba contrarie, sa nu-l tratam ca pe o marioneta. Sa tinem pumnii Rusiei pe drumul catre o conducere bicefala, care ar putea deschide din nou, intr-un scenariu fericit dar nu foarte probabil, calea catre democratie. Si sa nu uitam sa le uram viata mai usoara intelectualilor critici, exponentilor sectorului neguvernamental, jurnalistilor independenti si tuturor celor care au neobrazarea sa conteste cu adevarat autoritatea conducatorilor. Sa speram ca presedintele fan Deep Purple ii va ruga pe comandantii politiei sa se poarte mai blind cu alde Gari Kasparov sau alti huligani din opozitie. Pe cei de la cultura sau cenzura - sa lase British Council in pace. Pe sefii serviciilor de spionaj - sa caute nu moartea, ci indreptarea pacatosilor. Pe dl. Rogozin, amabasadorul la NATO - sa-si caute alta misiune diplomatica sau sa intre in politica, pentru ca postul actual trebuie ocupat de oameni seriosi. Pe Vladimir Voronin - sa nu mai mimeze ca doreste solutionarea conflictului transnistrean. Pe Aleksandr Lukasenko - sa tolereze in Belarus macar nivelul de libertate politica ce subzista i