CAZUL TROMBITAS• În Sălcuţa, nimeni nu crede că Feri este autorul crimelor

Aprilie 1994. O zi de 13. O descoperire care avea să-i sperie atît de tare pe lo­cu­i­torii satului bistriţean Săl­cu­ţa, încît oamenii, deopotrivă bătrîni sau tineri, femei sau bărbaţi, aveau să adoar­mă mult timp după aceea cu topoarele lîngă pernă.

Aprilie 1994. O zi de 13. O descoperire care avea să-i sperie atît de tare pe lo­cu­i­torii satului bistriţean Săl­cu­ţa, încît oamenii, deopotrivă bătrîni sau tineri, femei sau bărbaţi, aveau să adoar­mă mult timp după aceea cu topoarele lîngă pernă.

În mijlocul arăturii din spatele căminului cultural din Sălcuţa, acoperită de un maldăr de coceni de porumb, tronează o cruce care aduce aminte şi acum oamenilor de înfiorătoarea des­coperire din ziua de 13 aprilie 1994. Pe metalul rece e scris: “Aici au fost omorîte Conţ Elena n.1925, Rus Anicuţa n. 1936. Dormiţi în pace!”Sub cruce era acum paisprezece ani o fîntînă secată. În acea fîntînă aveau să fie găsite la două luni de la dispariţie cadavrele celor două bătrîne.

DOUĂ DINTR-UN FOC. Pri­mul care a adus prima veste care avea să tulbure liniştea în sat a fost nea Tescar, un bărbat între două vîrste, care o mai ajuta la treburile din curte pe Elena Conţ. Tescar venise în ziua de 28 dimineaţa acasă la femeie, dar a găsit locuinţa pustie. “Am intrat, era pe masă aşa: o sticlă cu vin, o para. M-am dus în grajd – vaca era nemulsă. «Măi, unde-o fi, unde-o fi». Am întrebat în ve­ci­ni…«Vereee! nu e în regulă – vi­ţe­lul este slobod, găinile închise, oile în­chise, aici nu e în regulă». «Elena Conţ a dispărut!»‘‘, s-a împrăştiat ves­tea în tot satul. Vestea cădea şi mai apăsător în sufletul oamenilor cînd se întîlneau pe drum cu cealaltă şti­re înfiorătoare: “Anica Rus a dis­pă­rut şi ea”. Toţi sătenii au lăsat bal­tă treburile din gos­po­dă­rie, au ieş­it l