ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ

E duminică pe la amiază. Forfota a mai scăzut. Marile afaceri s-au încheiat. S-a vîndut astfel un porumbel călător despre care stăpînul pretinde că poate duce şi e-mail-uri dacă îţi cade cumva internetul. L-a cumpărat cu o sumă înspăimîntătoare un tip a cărui vilă de vacanţă e într-o zonă în care curentul electric se întrerupe destul de des.

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ

Moto:"Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘ - Mircea Badea

După ce-ai depăşit tradiţionala benzinărie de la intrarea în orice oraş mai acătării, treci pe lîngă blocurile ANL, spoite într-un albastru gros, convingător şi cu balcoanele transformate în uscătorii, laşi în urmă stadionul municipal, pe al cărui teren cîţiva vlăjgani dresează o minge şi, dacă ai timp de pierdut, faci la stînga pentru a da o raită prin Tîrgul de păsări şi animale. Străbaţi noroaiele pieţei Unirea cea Mare, mărginite de tejghele reci şi murdare, traversezi o stradă cu şine de tramvai, în care se descarcă, dintr-un camion rablagit, varză murată şi ajungi la tîrg. Tîrgul e alcătuit dintr-o incintă dotată cu tejghele de piatră şi, în unele locuri, cu alcătuiri din tablă ruginită.

E duminică pe la amiază.

Forfota a mai scăzut. Marile afaceri s-au încheiat. S-a vîndut astfel un porumbel călător despre care stăpînul pretinde că poate duce şi e-mail-uri dacă îţi cade cumva internetul. L-a cumpărat cu o sumă înspăimîntătoare un tip a cărui vilă de vacanţă e într-o zonă în care curentul electric se întrerupe destul de des. Au rămas în tîrg, am zice, doar ciurucurile. Pe tejghelele de piatră pot fi văzute colivii cu papagali isteţi şi scatii vioi. Proprietarii lor trag vîrtos din sticla de ţuică. Par a fi veniţi aici, în tîrg, nu atît pentru a vinde ceva, cît pentru a găsi un tovarăş de secărică. Mai la margine se vînd iepuri. Toată lumea, trecî