Lupta pentru o zi numai si numai a barbatului a inceput acum ceva timp cu halba in mana. Initiatorii legii au colindat carciumile, au strans semnaturile si... gata! Proiectul a fost adoptat. Unii spun ca ziua barbatului este 365 de zile pe an, altii sustin cu frenezie ziua de 5 mai "libera de mofturi feminine".

Nu stiu daca ar trebui sa ma ingrijoreze faptul ca barbatii si-au dorit o zi numai a lor, sau faptul ca o parte dintre cei care sunt tati, adunati intr-o organizatie, nu sunt de acord cu aceasta initiativa, simtindu-se chiar ofensati.

Printre drepturile pe care barbatii le-au obtinut de 5 mai se numara: dreptul de iesi cand vor la bere, dreptul de a sti clasamentul de Formula 1 mai bine decat calendarul zilelor de nastere, dreptul a tipa cand ii fura arbitrii, dreptul de a fi alergic la pisici, dreptul sa le placa filmele de actiune, dreptul de a nu raspunde la mobil daca nu au chef, dreptul de a refuza sa mearga la mall, dreptul de a nu considera cravata un cadou frumos de sarbatori, dreptul de a tine cu ce echipa vor, dreptul sa le placa blondele, brunetele si roscatele.

Nu am auzit femei care sa se arate ingrijorate ca barbatii-si celebreaza o astfel de victorie pe 5 mai. Barbatii sarbatoresc destul de des si femeile sunt obisnuite cu asta. E dreptul oricarui barbat - nu-i asa? - sa-i placa berea, fotbalul si femeile. Dar ma intreb daca nu este de-a dreptul culmea feminismului sa definesti un barbat prin bere, fotbal si femei.

Poate ca unor barbati le plac tot barbatii, nu le place berea si nu sunt microbisti. Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca s-au nascut barbati.

De ce ar avea nevoie barbatii de imaginea unui bautor de bere care ragaie - pentru a se simti mai bine -, in timp ce femeile au luptat si continua sa lupte cu imaginea celei care sta la cratita. Mi se pare mie sau femeile s-au emanci