Cate zile au trecut de la debutul campaniei? Doar putin peste o saptamana. A fost indeajuns, insa. Le-a fost indeajuns pentru a impanzi orasul cu fel de fel de sloganuri rasuflate si politicieni care se lasa pozati mai rau ca top-modele de pe copertele revistelor. Urmeaza bataile cu iz electoral, miros de mici si bere. De la 1 mai incoace simt ca mi-a fost furata orice libertate. Aer nu mai aveam de mult, caci de opt ani incoace, iarba a devenit doar o utilitate pentru doritorii de senzatii tari. Vorbeam de libertate. O data cu startul galagios al aspirantilor care vor sa redea Constantei ceea ce nu a avut, oricum, niciodata, simt ca nu-mi mai este permis nici macar sa privesc. Panourile electorale sau mai degraba publicitare iau fata oricarui peisaj, oricat de exotic ar fi el. Si daca nu sunt panourile, sunt gardurile, copacii sau cladirile. Orice coltisor este valid pentru ca un candidat sa-si afiseze, ca-n vitrina, promisiunile. Caci, doar ca-n vitrina vor ramane ele, pentru ca, o data ce se vad ajunsi pe fotoliul viselor, sufera o subita amnezie. Cu o durata medie, de vreo patru ani. O luna au la dispozitie pentru a descoperi si partile periferice ale Constantei. Iar in itinerarul care-i poarta pe stradute laturalnice, dau de hartoape. Si uite asa, isi aduc aminte de Mazare si gasesc motiv de a lovi in el, pentru a-si asigura painea. Ma intreb daca Pastele ar fi cazut undeva dupa 1 mai, dupa debutul forfotei. Ce-ar fi facut? Ar fi devenit subit piosi, s-ar fi pozat imbracati in straie preotesti? In loc de garda de corp ar fi angajat vreun popa pentru a le crea o imagine angelica? Nu si-ar mai fi adresat injurii verbale mai rau ca la usa cortului? Si, totusi, ma gandesc ca nu ar fi fost intr-atat de inventivi. Afisele ce au impanzit orasul sunt de-a dreptul banale. Nu va imaginati ca am stat ore intregi sa le studiez, dar nu ai cum sa le treci cu vederea, or