Pascal Ide spunea că prietenia este singura relaţie pe care o alegem în viaţă, toate celelalte relaţii fiind impuse: „Ceea ce caracterizează deci prietenia este mai întâi faptul că este gratuită prin această alegere; nimic nu ne obligă să alegem pe unul sau pe altul ca prieten“.

E greu de definit acest termen prietenie, pentru că este un sentiment ciudat. Şi cu atât mai mult doare când prietenia este trădată, când ea se transformă în ură.

Scriitorul şi jurnalistul Gheorghe Smeoreanu din Piteşti a împărtăşit ani întregi o relaţie de prietenie şi de admiraţie faţă de episcopul locului, ierarhul Calinic. A publicat chiar o carte remarcabilă - „Veşnicia de zi cu zi“, în care Prea Sfinţitul răspundea întrebărilor sale pertinente. Copleşit de personalitatea ierarhului, domnul Smeoreanu nu s-a ferit să-l numească, pe drept cuvânt, pe PS Calinic „omul deplin al culturii argeşene“. Brusc însă s-a întâmplat ceva. Peste noapte, episcopul a devenit inamicul public numărul 1 al domnul Smeoreanu, care-l face în toate felurile: „Prea Asfinţitul Kalinic“, lasă de înţeles că are înclinaţii homosexuale, îl acuză voalat de crimă pe colaboratorul său apropiat. Mai mult, îl suspectează de „grave probleme psihice“ şi îl acuză de „trufie, de făţărnicie, de arghirofilie, de dispreţ faţă de oameni“. Toate relele din lume îi sunt atribuite. Din Prinţul Bisericii, Episcopul Calinic a devenit, în viziunea fostului admirator necondiţionat, un diavol.

N-am de ce să-l apăr pe ierarhul Calinic. O fac cărţile şi faptele sale. Cărţi de „nivel european“ după cum este nevoit să recunoască şi domnul Smeoreanu. Dureros este cum prietenia se transformă în ură, bunătatea devine duşmănie, albul se schimbă-n negru. Spre onoarea lui, Prea Sfinţitul Calinic nu a răspuns acestor atacuri inimaginabile. Polemica a inflamat judeţul, iar un alt jurnalist, Cristian Cocea, s-a gră