O mica absenta. Nu ziare, nu Tv, nu reviste, nu radio. Poate doar telefon. Cum iti dai seama ca sint schimbari in oras? Simplu. Nu iti dai seama. Pentru ca schimbari majore - benefice, de preferat - nu se prea intimpla. Si nu e nevoie sa faci eforturi, e prea simplu sa privesti in jur.
Parca a innebunit orasul. Peste tot afise mari, colorate. Ne-au invadat! Vrei sa mergi la alimentara...cunosti candidatii? Mergi la serviciu...ar fi culmea sa nu retii candidatii. La tv si la radio...ar fi de neconceput sa nu te obsedeze ideea de mai bine, de fapt ideea de "Voteaza"! In special, "Voteaza cu mine!". De atitia ani e la fel. Multi dintre noi stiu asta. Dar ce conteaza? Trebuie sa votam. Si chiar ar trebui sa fim multumiti ca ni se "cere parerea", mai mult sau mai putin.
Si cit imi place sa ma uit la spectacol! Un spectacol previzibil, as spune. Calitatile celor ce candideaza pentru o functie vitala lor, ies deodata la iveala. Si daca nu esti atent, poti cadea usor in plasa iluziei.
Daca prin absurd as face parte dintr-o categorie politica, in primul rind as fi consecventa, constanta. Imi permit sa fac o scurta si nesemnificativa analiza, pentru ca oricum replica multora e: "Un copil, ce stie el!".
Tot ce imi place e ca cineva isi da silinta, se strofoaca sa ne convinga in legatura cu ceva. Fie din stridenta, fie prin conditii oarecum solide. Vitrinele sint pline de indemnuri solicitante, de poze ca de buletin, din care cineva iti zambeste calin. Ceea ce mai coloreaza orasul e cite un balon ratacit, care face diferenta ideilor prin culoare; ba cite o manifestatie in cinstea candidatului sau a celor ce il vor vota. Nu analizam promisiunile oarecum infantile ale unor caractere din zona politica, pentru ca nu ma intereseaza. Recunosc, sint doar putin curioasa de ce urmari va avea acest show ce asigura o tentativa de puls a orasului.
