La 23 august 1944, Romania a intors armele impotriva Germaniei si aliatilor ei trecand de partea Aliatilor. In aceste conditii, luate prin surprindere, trupele germane stationate in Romania s-au vazut nevoite sa se concentreze in NV Transilvaniei, teritoriu cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Era o solutie temporara adoptata de Inaltul Comandament German (OKW), o improvizatie de moment care – asa cum se va vedea – nu luase insa in calcul o serie de amanunte, aparent minore, dar care in anumite conditii pot deveni deosebit de importante. Un asemenea amanunt s-a dovedit a fi lipsa artileriei antiaeriene de pe aerodromul de la Mociar, de langa Reghin, unul din cele trei aerodromuri amenajate in graba si unde se concentrasera un numar important de avioane apartinand Luftwaffe, aviatia militara germana. Nici aerodromul de la Lueriu, foarte apropiat de cel de la Mociar sau cel de la Budacu (Bistrita-Nasaud) nu aveau artilerie antiaeriana care sa asigure decolarea si aterizarea in siguranta a avioanelor germane stationate acolo.
Moartea “a decolat” din Italia
Pe data de 31 august 1944, trei escadrile de vanatoare si bombardament, tip P-51 Mustang, apartinand USAAF, aviatia militara americana, s-au ridicat de pe aeroportul din Madna-Italia. Obiectiv de atac: aerodromul din Mociar (Reghin) unde, Aliatii stiau faptul ca se afla comasat un important numar de avioane germane de diferite tipuri. Cateva ore mai tarziu, dupa ce au traversat Marea Adriatica si Yugoslavia cele 44 de avioane americane tip Mustang apartinand Escadrilelor 2, 3 si 5 se aflau deasupra Targu-Muresului, inaintand in zbor la mica inaltime, pe directia Gornesti-Mociar. Pentru germani, surpriza a fost totala. Cea mai mare parte a avioanelor lor – peste 100 – au fost surprinse la sol. Un imens carnagiu si in acelasi timp un mare dezastru din punct de vedere al pierderilo
