“Un glas generos, cu armonie, un nume de referinţă în folclorul românesc”. Aşa o descrie Benone Sinulescu pe Irina Loghin.

Îndrăgitul interpret Benone Sinulescu ne-a mărturisit: “Irina s-a dezvoltat sub ochii mei. După admiterea ei la Ansamblul Ciocîrlia mi-am dat seama că eram pentru ea un idol. Îmi ştia cîntecele, mi le cînta… Irina a ştiut să fie o bună colegă şi prietenă. Iar eu am ajutat-o, i-am îndrumat paşii… Aproape că nu exista spectacol să nu fac vocalize cu ea, să mă îngrijesc de ţinuta ei, de felul cum apărea pe scenă. I-am fost ca un frate mai mare… De asemenea, pot spune, fără falsă modestie, că eu şi Irina am scris o filă în folclorul românesc prin dialogurile muzicale pe care le-am realizat. Este greşit să spui că noi am cîntat în duet. Noi cîntam la unison. Dialogam. Ceea ce cîntam noi era foarte sincer, iar dialogurile noastre au plăcut în toate zonele ţării…”

Fără grade. Cît despre amintirile din turnee, Benone Sinulescu povesteşte cu haz: “Eram la Constanţa, cu Irina Loghin, cu Maria Ciobanu şi cu Aurelia Fătu Răduţu. Ele erau îmbrăcate cum se purta la noi, la Ministerul de Interne, în costumaţie militară, dar fără grade. Cum mergeam noi, pe stradă, la un moment dat se apropie un colonel. Fetele au început un mers de marş, cadenţat, ca pentru un salut milităresc, conform regulamentului. Cînd au trecut pe lîngă acel ofiţer, acesta era nedumirit de scenă, observînd că fetele nu au nici un fel de grade. După cîţiva paşi, şi-a dat seama că erau puse pe glumă”.

“Un glas generos, cu armonie, un nume de referinţă în folclorul românesc”. Aşa o descrie Benone Sinulescu pe Irina Loghin.

Îndrăgitul interpret Benone Sinulescu ne-a mărturisit: “Irina s-a dezvoltat sub ochii mei. După admiterea ei la Ansamblul Ciocîrlia mi-am dat seama că eram pentru ea un idol. Îmi ştia cîntecele, mi le cînta… Irina a ştiut să fie o bună colegă