Ma scoate din sarite ‘’Incoming call’’-ul care imi apare pe ecranul telefonului in timp ce eu scriu un SMS. Seamana cu senzatia din copilarie cand aduci prima fata acasa la ai tai, o vari in camera sa ii arati colectia de timbre si chiar atunci, flirtus interruptus, auzi vocea mamei: ‘’Copii, e gata masa!’’
Ma enerveaza ca Autostrada Bucuresti-Pitesti s-a transformat in drum judetean. Zeci de kilometri, pe banda de viteza a A1, se circula cu 80 la ora. Astept ca Ministerul Transporturilor sa faca dreptate: instalarea de borne kilometrice de culoare albastra pe primul autobahn romanesc. Corect ar fi ca urmatoarul cod rutier sa prevada ca pe autostrada sunt premise, chiar recomandate urmatoarele manevre: oprirea pe banda intai, stationarea pe banda a doua, intoarcerea si mersul inapoi.
Vars o lacrima de fiecare data cand, pe drumul dintre Sibiu si Sebes, serpuiesc prin Apoldu de Sus. Casele traditionale, pustii dupa exodul sasilor care le-au insufletit, se culca inspre sosea si mai au putin pana cand se vor topi in asfalt.
Am ras-plans cand in cartierul Manastur din Cluj am vazut parcata pe trotuar o autoutilitara branduita cu numele unei firme: Pulp Fiction SRL. Intai am crezut ca e vorba de firma de ucigasi platiti, care pot fi inchiriati cu ora. Dupa o constiincioasa documentare am aflat ca apoi ca Pulp Fiction este numele unui restaurant clujean cu specific unguresc. Te pomenesti ca aici muschiuletul de vita nu-l poti cere bine facut pentru ca specialitatea casei e ‘’in mult sange’’. Ma bate gandul sinistru sa imi deschid o autoservire, Romanian Psycho, unde clientul sa afle meniul zilei doar dupa ce trage perdeaua.
Mi-a venit sa dau cu clopul de pamant cand m-am intersectat prin Gherla cu un autocar apartinand firmei Filadelfia, care transporta persoane in Spania. Legea Pruteanu, a transcrierii fonetice, este respectata
