La şase decenii de la fondare, statul evreu nu este nici atât de vulnerabil precum afirmă susţinătorii săi, nici atât de nemilos şi de calculat precum îşi imaginează criticii. Dar, dacă

La şase decenii de la fondare, statul evreu nu este nici atât de vulnerabil precum afirmă susţinătorii săi, nici atât de nemilos şi de calculat precum îşi imaginează criticii. Dar, dacă va sfida toate aşteptările şi mai departe, Israelul trebuie mai întâi să-şi privească în faţă propria mitologie.

"Israelul este o democraţie de succes"

Oarecum. De la ceea ce a început ca o ţară săracă şi răvăşită de război, plină de refugiaţi evrei din Europa şi din lumea arabă, Israelul a devenit o putere militară regională cu un PIB pe cap de locuitor care îl depăşeşte pe cel al tuturor vecinilor săi. Fapt neobişnuit pentru statele formate după cel de-Al Doilea Război Mondial, Israelul a reuşit de asemenea să menţină un regim parlamentar neîntrerupt timp de 60 de ani. Poziţia Israelului ca singura democraţie credibilă în Orientul Mijlociu joacă un rol important în alianţa sa strânsă cu SUA şi în relaţiile în general bune cu Europa.

Dar cât de bine funcţionează această democraţie? Israelul îşi alege liderii, iar puternica sa presă liberă publică uneori critici care ar putea fi considerate anti-Israel oriunde în altă parte. Mare parte a acestor critici ţinteşte regimul nedemocratic din Cisiordania: coloniştii evrei se bucură de toate drepturile unor cetăţeni israelieni, în timp ce autoguvernarea palestiniană este limitată la enclave.

În Israel, democraţia este funcţională, dar fragilă. Lipsa unei constituţii scrise a lăsat instituirea drepturilor civile în seama unei Curţi Supreme activiste - de la decizia marcantă din 1953 care a interzis guvernului să închidă ziarele până la decizia de anul trecut care consfinţeşte dreptul cuplurilor de acelaşi sex de a