“Soarta omului este unică şi nu poţi să te abaţi de la ea. Am căutat fericirea deplină, nu focul de paie”, mărturiseşte Irina Loghin.
La 6 ani era îndrăgostită de Gogu, un băieţel şaten, cu ochii albaştri, tovarăş de joacă. I-a purtat în suflet o iubire infantilă, transformată, pe măsură ce anii treceau, într-o iubire adolescentină. De la el a primit primul sărut. Apoi, totul a luat sfîrşit. Gogu a plecat în armată. I-a scris. A cerut-o şi de soţie, dar n-a insistat. I-a înţeles pasiunea pentru muzică. La Fabrica de gemuri din Boldeşti-Scăieni, care avea o secţie la Vălenii de Munte, a cunoscut un alt băiat: Dan, subinginer la aceeaşi întreprindere. O însoţea la teatru şi la concerte. La scurt timp i-a descoperit gelozia, iar destinul şi-a spus cuvîntul. Plecarea la Bucureşti, la concurs, a încheiat o altă iubire adolescentină…
Destin. Colegul său de scenă, Benone Sinulescu, avea să i-l prezinte mai apoi pe Ion Cernea, medaliat cu argint la lupte greco-romane, la Olimpiada de la Roma – 1960 şi cu bronz la competiţia similară desfăşurată la Tokyo, patru ani mai tîrziu. “Un singur bărbat am avut. Şi primul, şi ultimul. Pe fostul campion la lupte greco-romane Ion Cernea. E un băiat extraordinar, e apropiat de mine ca suflet, simpatic, nu ştie să bîrfească pe nimeni… Cineva mi-a spus, la un moment dat, că, parcă, el ar fi o «idee» mai scund decît mine. I-am răspuns: «Da, însă la el am găsit sufletul pereche. Am o căsnicie fericită!». Benone Sinulescu mi l-a recomandat. S-au cunoscut la Festivalul de la Helsinki şi s-au împrietenit. Într-o zi mi-a zis Benone: «Nu vrei să vii la ştrandul ministerului, pentru că mă întîlnesc cu sportivii pe care i-am cunoscut în turneu?» Am mers împreună. Aveam o gaşcă noi în acea perioadă: eu, Benone Sinulescu, Maria Ciobanu, Maria Butaciu… Ne-am împrietenit. Într-o zi, mi-a zis: «Ştii, eu aş vrea să mă însor. N-ai vrea
