Procentul celor plecaţi la muncă în străinătate a fost, după 2002, de aproximativ 10% din populaţie. Anul trecut, numărul euronavetiştilor era comparabil cu cel al angajaţilor din sectorul privat, în ţară. Sursa: Codrin Prisecaru

Migranţii români au reprezentat, după 2002, aproximativ 10% din totalul populaţiei. Cei aproximativ două milioane de migranţi, înregistraţi până anul trecut, reprezintă o cifră comparabilă cu cea a angajaţilor din sectorul privat, în ţară - 2,5 milioane de persoane.

Este una dintre concluziile unui studiu realizat în prezent de cercetătorul Dragoş Radu la University College London (Marea Britanie), într-un proiect coordonat de Universitatea din Edinburgh. Cifrele legate de migraţie sunt însă greu de cuantificat, arată cercetătorul, în lipsa unor date clare despre cei plecaţi temporar.

Emigranţii întorşi trăiesc un aparent paradox: cu cât petrec mai mult timp în ţară, cu cât sunt mai dispuşi să se reîntoarcă la muncă în străinătate, potrivit datelor analizate. Tendinţa este explicabilă: pentru cei mai mulţi, intervine dezamăgirea - au sentimentul că lucrurile se schimbă mult prea încet aici şi simt nevoia de a se întoarce la un alt ritm de viaţă.

„În România, majoritatea consideră că migraţia este ceva pozitiv şi aşteaptă rezultate economice bune, dar problema este mult mai nuanţată: pentru stat este un faliment“, avertizează Dragoş Radu.

Bărbaţii câştigă mai mult decât femeile în străinătate

Cei mai mulţi pleacă pentru că au cunoscuţi care au trecut prin aceeaşi experienţă, mai mult decât din motive economice, mai arată specialistul. Sunt, în general, tineri, bărbaţi şi au niveluri de pregătire care-i apropie de extreme: ori necalificaţi, ori cu înaltă pregătire.

Diferenţa dintre veniturile obţinute în România, respectiv în ţara de destinaţie, este ext