Are toate drepturile din lume, la fericire, la libertate, la sănătate, într-un cuvânt, la viaţă, dar, în realitate, chiar şi dreptul de a avea o copilărie normală i-a fost luat. La doi ani după ce s-a născut, medicii i-au descoperit o parapareză spastică la ambele picioare. Pe măsură ce Alexandra creştea, se accentuau şi complicaţiile. În urmă cu doar câteva luni, la analize a apărut şi o displazie de şold.Cu părul scurt, ochii mari, căprui, ascunşi sub o pereche de ochelari, Alexandra, din Craiova, pare un copil timid. Când vorbeşte, în obraji se adâncesc două gropiţe care îi dau un aer ştrengăresc şi optimist. De altfel, copila de 13 ani chiar este optimistă, în ciuda piciorului drept pe care îl ridică greu pentru a păşi pe plăcile mari şi gri de gresie. De la doi ani, merge sprijinindu-se de mama, căci o parapareză spastică şi sindromul extrapiramidal cu care a fost diagnosticată îi tulbură echilibrul. „Nu mi-a spus nimeni care a fost cauza. Poate să fi fost generată boala asta de naşterea prematură. A avut 900 de grame când a venit pe lume. Când a mai crescut şi s-a putut interveni chirurgical, medicii i-au făcut o operaţie de alungire a tendoanelor ca să poată pune talpa jos şi să îndoaie genunchii“, a spus Ana, mama Alexandrei, o femeie de peste 40 de ani căreia necazurile i-au lăsat urme pe chip, dându-i un aer de tristeţe şi uşoară resemnare. De când tatăl Alexandrei a plecat de acasă, la puţin timp după ce s-au descoperit problemele, uitând aproape că a avut o familie, se luptă singură cu toate greutăţile care apar. „Mă mai ajută Gabriela, fata cea mare. Nici ea n-a avut copilărie, biata...“, rosteşte încet, cu amărăciune, şi în ochi i se ivesc lacrimile. Ar vrea să fie tare, dar nu mai ştie unde să caute resurse. Ar vrea să zâmbească, dar nu mai are putere. Ar vrea să spere, dar parcă zilele care trec nu-i aduc decât obstacole. În tăcerea care se aşter