Atotputernic în timpul regimului Slobodan Miloşevici, decimat după îndepărtarea acestuia de la putere, în 2000, Partidul Socialist Sârb (SPS) are ocazia de a juca un rol de arbitru în

Atotputernic în timpul regimului Slobodan Miloşevici, decimat după îndepărtarea acestuia de la putere, în 2000, Partidul Socialist Sârb (SPS) are ocazia de a juca un rol de arbitru în formarea noului guvern de la Belgrad.

"Socialiştii, susţinuţi de 7% din electorat, ar putea face cărţile în viitoarea coaliţie", afirmă analistul Vladimir Pavici. Aproape la egalitate în sondaje, nici alianţa proeuropeană a preşedintelui Boris Tadici, nici ultranaţionaliştii lui Tomislav Nikolici, liderul Partidului Radical Sârb (SRS), nu au asigurată o majoritate absolută. Iviţa Dacici, liderul socialiştilor, înclină către o alianţă cu Partidul Democratic al Serbiei (DSS), condus de naţionalistul Vojislav Koştuniţa, care, potrivit sondajelor, ar obţine 12% din voturi.

O alianţă cu partidul lui Koştuniţa nu ar permite însă formarea unei coaliţii guvernamentale viabile, iar Partidul Socialist ar trebui, prin urmare, să-i coopteze şi pe ultranaţionaliştii din SRS.

Proeuropenii contează pe minorităţi

Unii analişti susţin că socialiştii ar avea mai mult de pierdut decât de câştigat de pe urma unei alianţe cu ultranaţionaliştii, mult mai puternici şi cu un electorat constant.

Pentru a fi viabilă, coaliţia în jurul proeuropenilor lui Tadici care să-i cuprindă pe socialişti ar trebui să poată conta şi pe sprijinul LDP, o mică formaţiune liberală, apărută în urma unei sciziuni a Partidului Democrat al lui Tadici.

Însă, în ochii potenţialilor săi parteneri, LDP are dezavantajul de a fi unicul partid sârb care acceptă independenţa Kosovo. Curentul proeuropean ar trebui, de asemenea, să poată conta pe formaţiunile care reprezintă minorităţile. Acestea pot spera la opt pâ