Cineva i-a spus demult că are o perlă în gît. Dar bogăţia Irinei Loghin este mult mai mare. Amintiri minunate. Iubirea fără margini a publicului. O familie fericită. Şi… o frumuseţe care nu a pălit niciodată.

Cineva i-a spus demult că are o perlă în gît. Dar bogăţia Irinei Loghin este mult mai mare. Amintiri minunate. Iubirea fără margini a publicului. O familie fericită. Şi… o frumuseţe care nu a pălit niciodată.

Irina Loghin emite fascinaţie. Cînd stai de vorbă cu ea te învăluie un sentiment de linişte. Irina Loghin dăruieşte necondiţionat căldură omenească.

Ne-a povestit cu lacrimi, cu zîmbete, cu tristeţe, cu nostalgie toată viaţa sa. Cele mai multe lacrimi au fost dăruite amintirii copilăriei şi a părinţilor. Atunci a fost cel mai greu pentru Irina, dar pentru ea copilăria tot lumea fermecată a rămas. Chiar dacă a trăit timpurile de groază ale războiului, ale unei sărăcii cumplite, chiar dacă a cunoscut foametea, chiar dacă au căzut bombe pe lîngă ea. În sufletul său copilăria a rămas lumea minunată a unei prinţese. Munţii şi văile şi oamenii de acolo, din Prahova sa, îi zîmbesc şi astăzi şi o inspiră.

Orice ţi-ar povesti, în glasul Irinei Loghin nu apare nici o firimitură de răutate. Nici chiar atunci cînd îşi aduce aminte de perioada în care i s-a interzis să cînte şi să mai apară în faţa publicului, apa care îi udă rădăcinile. Nu am întrebat-o dacă ar fi vrut să facă altceva în viaţă. Dar a simţit nevoia să ne spună că şi-ar fi dorit să fie asistent medical.“Ca să ajut oamenii.” Dar oamenii îi ajută oricum. Le alină durerile, le însufleţeşte viaţa. Irina Loghin este bogăţia lor, a românilor. Este perla lor.

Cineva i-a spus demult că are o perlă în gît. Dar bogăţia Irinei Loghin este mult mai mare. Amintiri minunate. Iubirea fără margini a publicului. O familie fericită. Şi… o frumuseţe care nu a pălit