Textul articolului 72 al Constitutiei Romaniei este urmatorul: “(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitiul mandatului. (2) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. (3) In caz de infractiune flagranta, deputatii si senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministerul Justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.” Orice cetatean roman alfabetizat si cu putin discernamant intelege textul citat mai sus. Doar domnii judecatori de la Curtea Constitutionala se prefac a nu-l intelege. Acestia, pe 15 pagini, prin cuvinte bine ticluite, invocand ba Legea raspunderii ministeriale, ba unele ordonante de urgenta votate in parlament la finele secolului trecut, ba chiar unele decizii ale Curtii etc. etc., au decis in final ca “Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie va sesiza Camera Deputatilor sau Senatul, dupa caz, pentru a cere urmarirea penala a membrilor si a fostilor membri ai Guvernului, pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor, daca la data sesizarii au si calitatea de deputat sau de senator”. Astfel s-a ajuns ca procurorii de la DIICOT sa solicite, spre finele lui aprilie, un aviz pentru anchetarea fostului ministru al Economiei Cod