Şoferii se încaieră pentru parcare şi, în lipsa spaţiilor special amenajate, le iau trotuarul de sub picioare bătrânilor şi femeilor care-şi plimbă copiii.

1 /.

Ultima dispută de cartier se dă pe trotuare, după ce locurile de parcare de lângă bloc au fost demult adjudecate şi plătite conştiincios, an de an, de fericiţii cu pile la primărie. Sutele de mii de şoferi de Bucureşti, care n-au norocul unui contract cu ADP-ul, îşi parchează maşinile pe unde apucă, cel mai des fiind ocupate trotuarele. Li se face astfel o mare nedreptate pietonilor, siliţi să baleteze printre bolizii în mişcare sau să şteargă de praf maşinile care le ocupă locurile de promenadă.

Nevoite să împace şoferii cu pietonii, Poliţia Rutieră şi cea Comunitară se fac că-i amendează pe primii şi că-i înţeleg pe ultimii. În realitate, cu sau fără amenzi, şoferii revin la locul faptei, seară de seară. Pentru că n-au unde să-şi parcheze maşinile. O situaţie pe care nici un primar n-a rezolvat-o până acum şi nici de acum încolo nu ne inundă speranţele.

Poliţia Comunitară, asaltată de reclamaţii

Cele mai aprige sunt mamele care n-au loc să-şi plimbe copiii în căruţ, pe trotuare. Vin la rând bătrânii, cărora le e teamă să-şi coboare paşii nesiguri pe carosabil, apoi bicicliştii, care merg pe benzile special trasate de primă rie, până când întâlnesc vreun obstacol: maşină parcată sau stâlp. Toţi au dreptate. După ce moda parcărilor în spic a înjumătăţit trotuarele de pe marile bulevarde, acum nici pe ce ne-a rămas nu mai avem loc.

Unii bombăne, iar alţii scrijelesc pe tabla maşinii cu cheia, alţii sună la Poliţia Comunitară. „Primim 20-30 de astfel de sesizări pe lună, însă noi n-avem competenţe, cel mult le batem obrazul şoferilor. De regulă, îi redirecţionăm pe cei care reclamă către Poliţia Rutieră, ţinând cont că mai facem acţiuni comune