Impins in prima linie de Editura EST in 1995, odata cu romanul Saludos, Alexandru Ecovoiu este de la o vreme publicat masiv de Polirom, semn al consacrarii la marele public. Ultima aparitie este reeditarea volumului de povestiri CeitreicopiiMozart*, in care se afla cateva proze scurte antologice. O carte veche deja, pentru ca textele sunt aproape toate scrise inainte de 1989, dar deloc prafuita. Meritul poate fi al lipsei de “carne realista”, care protejeaza excelent materia. Stranii, crude, ritmate si incarcate de energie negativa, aceste proze isi fac loc cu brutalitate in corpul literaturii de azi, racordand-o fara rest la angoasele timpului. Daca ar fi fost un debut, cartea ar fi suficienta ca sa acrediteze un scriitor. Cele mai durabile calitati ale scriitorului sunt aici, in bloc: fictiunile neasteptate, livrate cu marea siguranta a unei stilistici zgarcite, atmosfera rarefiata a cosmarului, un fel de “voce de cap” a autorului care absoarbe pulsatia realista spre a o steriliza ca antiutopie si parabola. Povestirea titulara este piesa de rezistenta, condensata, alerta, ghilotinanta: trei gemeni geniali, al caror talent e hranit de monstruoasa sete de putere (perfectiune). In cateva pagini, ei parcurg drumul de la orgoliu la nebunie si esec. Alienarea agresiva ii antreneaza implacabil spre alienatie, fiindca la 9 ani pictorul genial orbeste, acrobatul fara egal se ingrasa, scriitorul precoce refuza brusc sa mai scrie carti de succes. Relatia de tip siamez pune in spatiu inchis 3 personaje de acelasi fel, iar rezultatul e o tensiune fara egal a exterminarii reciproce. Energia fratricida degaja temperaturi insuportabile, pe care Ecovoiu le transmite simplu: o relatare nuda, orizontala, datorata geamanului-scriitor, cel care continua sa consemneze la o masina de scris in Braille dezastrul accelerat. Finalul dezumfla cinic balonul monstruos al situatiei. Lipsa afecte