Citeste si...·“Fără milă!”
Doi tineri procurori din Wroclaw şi o Comisie de Disciplină rebelă s-au luat la trîntă cu un sistem care funcţiona prin mită şi prin organizarea în masă de meciuri aranjate.
Procurorii de la Varşovia au avut chiar mai puţine dovezi decît omologii din România cînd au început, în 2005, operaţiunea anticorupţie din fotbalul polonez. Au organizat un flagrant unui arbitru blatist. La noi, o asemenea manevră ar fi iscat o isterie generală. “I-aţi momit ca să-i prindeţi, nenorociţilor!”, ar fi sărit conducătorii şi investitorii. Polonezii au înţeles că fără acţiuni decisive şi decise, corupţia le-ar fi distrus iremediabil fotbalul.
În Polonia, lupta cu fotbalul corupt a împlinit deja 7 ani. Războiul a presupus execuţii în stil mafiot, arestări, retrogradări, depunctări. Iată de ce “Gazeta” şi-a propus o disecţie pe viu a miracolului, direct în inima “bolnavului”, spre a înţelege diferenţa dintre mecanismul leşesc măcinînd în plin şi cel care, la Bucureşti, oferă doar mizerii ascunse sub preş.
Au rezultat, la Varşovia şi la Lodz, patru zile zguduitoare petrecute printre oameni sătui să mai înghită falsul şi banii negri din campionatele interne. Dar şi departe de alţii, în frunte cu şefii forului polonez, pentru care subiectul “corupţie” e tabu: nu se discută decît sub ghilotina Procuraturii, nicidecum cu presa străină!
Începutul
Acolo, semnalul l-a dat, în 2001, ministrul sportului, Jacek Debski. Tipul a vorbit public despre înşelăciunile în masă din fotbal, iar după cîteva luni şi-a luat adio de la lume cu un glonte ţintit direct în creier, la ieşirea din restaurantul “Cosa Nostra” din Varşovia. Killer încă necunoscut! În august 2005, a urmat preşedintele de la GKS Katowice, Piotr Dziurowicz (29 ani), care, spre a-şi salva pielea din mîna anchetatorilor intraţi pe fir, s-a autodenunţat
