Domnul Oprescu imi este cunoscut, sub o anume fateta, din decembrie 2006 - ianuarie 2007. Intr-un anume proces, domnia sa a reusit suspendarea unui ordin de ministru care il demitea din functia de director al unui numar de 4 (patru!) spitale. A fost vorba de o sentinta a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia Contencios Administrativ. Presa l-a considerat atunci un fel de erou care se luptase cu sistemul si castigase. E drept ca, pe fond, procesul respectiv a fost irevocabil pierdut de dl Oprescu, atat la Curtea de Apel, precum si la Curtea Constitutionala si la Curtea de Casatie, dar presa a retinut doar victoria temporara din ianuarie 2007, nu si esecul definitiv si irevocabil din toamna lui 2007. In prezent, dupa cunostinta mea, dl Oprescu nu mai este director la nici unul din cele 4 spitale pe care le pastorea prin 2006. Deci lupta de atunci a domniei sale cu sistemul s-a cam festelit. A ramas insa sporul evident de imagine dobandit la prima victorie.

Domnul Oprescu candideaza din nou la Primaria Bucurestiului, desi pana acum a pierdut de doua ori, prima data intr-o lupta cu un specimen jalnic al politicii romanesti, a doua oara in lupta cu actualul presedinte. Intr-o prima faza, Biroul Electoral Municipal (BEM) si Tribunalul Bucuresti i-au refuzat candidatura dlui Oprescu, pe motiv de lipsa a numarului minim de candidaturi. In plus, au fost suspiciuni de falsificare a unui mare numar de semnaturi si de folosire ilegala a bazelor de date ale unor spitale. Sa nu uitam ca dl Oprescu a fost director la 4 (patru) astfel de spitale si ca a reusit sa adune "circa 40.000 de semnaturi", cum singur declara, in 4 zile. Cum o fi facut asta Dumnezeu stie, dar Cotidianul chiar a publicat in facsimil o foaie cu 16 semnaturi, dintre care doar doua persoane recunosteau ca au semnat. Ciudat este ca toti cei de pe lista erau fie angajati la spitalele respective, fie (fos