Ca un baros pocnit pe nicovală s-a prăvălit, anul trecut, vrerea primului ministru, Călin Popescu Tăriceanu, de a face praf Poliţia Economică. Î
Ca un baros pocnit pe nicovală s-a prăvălit, anul trecut, vrerea primului ministru, Călin Popescu Tăriceanu, de a face praf Poliţia Economică. Înaltul demnitar îşi propusese, declarativ, să termine cu urmaşa structurii de tristă amintire, Miliţia Economică, pe care o considera anacronică pentru o ţară europeană. Porunca s-a răspîndit cu viteza luminii girofarului pînă în cel mai îndepărtat Birou de Investigarea Fraudelor din ţară, iar poliţiştii începuseră să-şi caute de lucru. Băteau cu putere la uşile firmelor, după principiul “scapă cine poate”, sperînd totuşi, în sinea lor, că e vorba doar de un zvon.
Dar lucrurile au luat întorsături oficiale şi chiar un comunicat al Guvernului României, din 30 mai 2007, a stabilit ce şi cum se va întîmpla. “Ministerul Economiei şi Finanţelor, împreună cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative vor elabora un act normativ în care se urmăreşte în principal, trecerea competenţelor de cercetare penală pe aspecte ce ţin de criminalitatea economico-financiară de la poliţia economică la Garda Financiară. Poliţia Economică urmează să fie desfiinţată”, anunţa sentinţa, sec, Biroul de Presă al Guvernului României. Aproximativ 1.200 de poliţişti aşteptau, înfriguraţi, deznodămîntul, pentru că se zicea că măcar o parte dintre ei vor trece la Garda Financiară. A fost momentul începutului negocierilor. Şoptite şi profesioniste.
A trecut de atunci un an şi Garda Financiară nu a primit acele competenţe cerute chiar de primul-ministru. În fond, Călin Popescu Tăriceanu ţintea o mai mare ordine între organismele statului, fiind, de fapt, atent la strîngerea banilor pentru bugetul de stat. “Evaziunea fiscală este un fenomen care continuă să ne preocu
