Economia românească este excesiv expusă la riscuri euro-americane şi insuficient expusă la oportunităţile pe care le prezintă lumea emergentă. Un banc spunea că Elena Ceauşescu primise o diplomă în Chimie de la Universitatea din Beijing fiindcă era cea mai chineză în materie. Douăzeci de ani mai târziu, România şi comunitatea sa de afaceri ar putea câştiga aceeaşi dubioasă distincţie dacă disciplina ar fi relaţiile economice cu China, dar şi cu aproape tot res

Economia românească este excesiv expusă la riscuri euro-americane şi insuficient expusă la oportunităţile pe care le prezintă lumea emergentă.

Un banc spunea că Elena Ceauşescu primise o diplomă în Chimie de la Universitatea din Beijing fiindcă era cea mai chineză în materie. Douăzeci de ani mai târziu, România şi comunitatea sa de afaceri ar putea câştiga aceeaşi dubioasă distincţie dacă disciplina ar fi relaţiile economice cu China, dar şi cu aproape tot restul lumii de dincolo de graniţele Uniunii Europene şi de Statele Unite.

Cifrele oficiale despre investiţiile străine în România şi destinaţia exporturilor arată că „portofoliul“ relaţiilor economice internaţionale ale României se limitează, în mare parte, la două continente. Astfel, este foarte departe de a satisface testul elementar al bunei gestionări a riscului: diversificarea.

Evaluarea relaţiilor economice internaţionale ale României prin prisma unei afaceri sau a unui portofoliu este utilă, deoarece integrarea României în angrenajele globalizării leagă strâns soarta economiei de cea a partenerilor noştri de afaceri. Altfel spus, relaţiile economice cu alte state indică vulnerabilităţile şi oportunităţile la care este expusă economia românească. Aşa cum un portofoliu de investiţii insuficient diversificat prezintă un grad sporit de risc din pricina