Ceea ce ar fi trebuit să fie o treabă simplă a devenit o chestiune super complicată şi din ce în ce mai greu de gestionat. Ne referim la modalitatea de stingere a oligaţiilor bugetare folosind de acum faimosul (şi detestatul) algoritm de alocare. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu este prea simplu pentru a nu deveni complicat, noi norme au venit să clarifice modul în care vor fi tratate erorile cuprinse în documentele de plată emise de către contribuabili. Aceste norme sunt apro

Ceea ce ar fi trebuit să fie o treabă simplă a devenit o chestiune super complicată şi din ce în ce mai greu de gestionat. Ne referim la modalitatea de stingere a oligaţiilor bugetare folosind de acum faimosul (şi detestatul) algoritm de alocare.

Pentru că, nu-i aşa, nimic nu este prea simplu pentru a nu deveni complicat, noi norme au venit să clarifice modul în care vor fi tratate erorile cuprinse în documentele de plată emise de către contribuabili. Aceste norme sunt aprobate prin Ordinul MEF nr. 1 311/2008, publicat în Monitorul Oficial la începutul lunii mai. Sunt avute în vedere următoarele erori de completare a documentelor de plată:

• Plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător, ori utilizând un cod fiscal eronat;

• În contul bugetar, inclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv.

Spre exemplu, o eroare destul de frecventă se produce atunci când contribuabilul declară obligaţiile fiscale către un anumit organ fiscal competent teritorial şi face plata către o altă trezorerie decât cea aflată în corespondenţă cu organul fiscal competent. Prima întrebare pe care ne-o punem, firesc, atunci când ne raportăm la aceste noi norme, este de ce avem nevoie de ele? Dacă ne gândim