In satul in care bantuie fantoma lui Borat, electoratul este rupt in doua: saracii care isi pun sperantele in marinimia lui Becali voteaza primar PNG-CD, iar cei carora actualul primar le salveaza de ani intregi pielea de la puscarie pun stampila pe PD-L.
“Lăsaţi orice speranţă voi ce intraţi aici.” Cuvintele lui Dante mi-au răsunat în cap toată dimineaţa de duminică, pe drumul Bucureşti-Moroieni. Am pornit cu inima cât un purice spre Glod, sătucul de la poalele Bucegilor pe care nişte prieteni cu origini dâmboviţene mi l-au prezentat ca pe un fel de Bronx al zonei. Dacă mai pun la socoteală şi încurajările colegilor de redacţie de genul “să te întorci întreagă” sau “sper că la capătul acestui SMS încă te mai afli tu”, peisajul este complet. Prejudecăţile s-au dovedit însă eronate.
Înainte să ajungem în Glod am făcut o primă oprire în localitatea Moroieni, cea care dă şi numele comunei, a doua ca suprafaţă din România.
Ne sare în ochi o clădire veche, cu aspect de casă boierească, aşezată chiar la şosea. Cele trei plăcuţe de pe faţadă ne spun unde am nimerit: primărie, Consiliul Local, casa memorială Ciorănescu. Înăuntru, nici picior de om. Trei bătrâne binevoitoare ne îndrumă către o curte cu tunuri în faţă, “că sunt acolo nişte oameni care ştie despre campanie”. Mai exact, la Căminul Cultural, folosit acum şi pe post de sediu de partid. Trei în unu: PD-L, PSD şi PNL pun comuna la cale din aceeaşi clădire.
Nici aici nu dăm de nimeni, pentru că toţi candidaţii “sunt în piaţă”, ne lămureşte o doamnă care aranjează nişte mese. În piaţă avem mai mult noroc.
Întreb o femeie rotofeie care poartă peste haine un maiou galben cu sigla PNG dacă are vreo legătură cu politica sau este doar simpatizantă. Zâmbeşte ruşinată şi zice că e membră de partid, dar că nu vrea să vorbească despre politică şi că patronul ei ştie mai multe. Aşa
