- Editorial - nr. 93 / 14 Mai, 2008 Aminteam, pe la inceputul randurilor acestui editorial, ca, intre crimele comise de trupele ungare in anii 1848-1849, intre umilinta incorporarii Transilvaniei la Ungaria si faradelegile care au urmat Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, cand nordul Transilvaniei a fost dat, prin rapt, Ungariei lui Horthy, exista o similitudine. Vreme de 50 de ani, din pacate, aceste momente dramatice, crimele abominabile au fost trecute cu vederea, fiind asezate, din motive lesne de inteles pentru unii, sub o condamnabila si acuzatoare tacere. Conform documentarului dr. V. T. Nasaudeanu, intitulat "Anii 1848-1849 in Transilvania: urmarile nefaste ale revolutiei si razboiului civil", pierderile suferite de romani au fost de peste 40.000 de oameni. "Dintre acestia au fost mai tot al patrulea tata de familie", conform academicianului Ion I. Nistor, renumit istoric, care mai preciza: "De se mai adauga la acestea, ca nu se afla mai niciun sat romanesc, care sunt 2.400, din care sa nu fie ucisi 10-20 de oameni, apoi cei care au cazut in deosebitele fapte, care nu sunt mai putin de 8-10.000, atunci putem lua usor numarul romanilor omorati la 35-40.000. Asadar, a 40-a parte din numarul de 1.600.000 al romanilor transilvaneni, pentru ca aproximativ atata e numarul lor in Transilvania dupa datele bisericesti". Atunci au fost arse, unele total, altele - in parte si ruinate, 330 de sate din jurul Sibiului, Nasaudului, Salajului, Devei, Sebesului, Mariselului, Tarnavelor, Clujului, Zarandului, Chioarului, Ariesului! Atunci "au fost comise crimele abominabile, de o cruzime rar intalnita. Prefectii Alexandru Batraneanu, spanzurat la Cluj, Constantin Romanu-Vivu, taiat in bucati la Sangeorgiu de Mures, Petru Dobra, impuscat in Baia Abrudului, Ion Buteanu, spanzurat la Iosas, in comitatul Zarandului. Atunci a avut loc si martirajul viceprefectilor Vasile S