Primăvara lui 2008 este anotimpul unui potop profitabil revărsat peste o anumită categorie de firme. Ei sunt poate singurii pe buzele cărora vestea campaniei electorale aduce un zâmbet uriaş. Firmele de consultanţă politică, băieţii de la creaţie şi calculatoriştii cu „talente“ grafice sunt marii câştigători ai sezonului electoral. Ei stau în spatele tuturor afişelor şi sloganurilor care acoperă astăzi clădirile Craiovei urâţite de fizionomiile acelora dintre care mâine se va alege cel mai drăcuit oltean.

Îl mai ţine cineva minte pe incoruptibilul şi cheliosul poliţist newyorkez Kojak? Dacă nu, vi-l puteţi uşor reaminti privindu-l spânzurat de blocul S 200 în rolul de „primar prin contract“. Sloganul aminteşte inevitabil de nefericitul „Contract cu România“ al CDR-ului din 1996. Dacă acela avea un termen de 200 de zile, contractul lui Ion Groza are un termen de patru ani, candidatul PNL la primărie angajându-se să demisioneze din funcţie dacă nu-şi îndeplineşte până atunci obligaţiile. De parcă nu ar trebui oricum, vrând, nevrând, să se supună peste patru ani din nou votului popular. Contractul mai suferă însă de o minunăţie: Kojak de Oltenia declară contractul nul dacă nu este ales încă din primul tur. Semn de încredere maximă sau de manipulare „fină“. Oricum, „primarul prin contract“ ne priveşte urieşeşte de pe clădiri, întrebându-se parcă în sinonimie cu poliţistul newyorkez: „Who loves me, babe?“. Vei vedea pe 1 iunie.

Taram-tam-tam, în sunet de tobe şi în marş triumfal intră în scenă primarul în exerciţiu, „un as pentru Craiova“, „printre olteni, dintre olteni, lângă olteni“, „experienţă, valoare, hotărâre“. Sincer vorbind, dacă bunicul de la 3 ar fi să candideze pentru primărie, nu-i aşa că i s-ar potrivi mănuşă oricare dintre atributele de mai sus? Campania lui Antonie Solomon nu excelează decât în monotonia unor sloganuri total neinspirate. Cât desp