Linda Cergan, singura jucătoare cu origini africane din România, are o poveste impresionantă, în care „sportul-rege“ e singura alinare. Sursa: Cosmin MarinescuSursa: Cosmin Marinescu

1 /.

Când ai 28 de ani şi câştigi patru milioane pe lună, iar tatăl nu ţi-a lăsat moştenire decât culoarea pielii, viaţa poate deveni o povară, dacă nu găseşti măcar un refugiu care să te ajute să mergi înainte. Pentru Linda Cergan, fotbalul este singurul lucru care dă culoare zilelor cenuşii. A învăţat că viaţa e dură încă din copilărie, când odată apărută pe terenul de fotbal, băieţii ridicau din umeri şi se întrebau: „Ce vrea, bă, asta neagră?“. Când, după un timp, era acceptată cu remarca „las-o să joace, fiindcă e mai bună decât noi toţi“, a înţeles că fotbalul poate fi partea frumoasă din viaţa ei.

Linda are câteva selecţii în naţională, iar sâmbătă a jucat în finala Cupei României, pe care echipa sa, Smart Bucureşti, a pierdut-o cu 0-7 în faţa fetelor de la Clujana. Până acum patru ani a visat să ajungă la un club, dar când şi-a împlinit visul a înţeles că fotbalul nu poate fi mai mult decât o pasiune şi că nu va putea niciodată câştiga suficient din asta. Nu lipseşte de la niciun antrenament, deşi munceşte opt ore pe zi într-o fabrică de mase plastice, iar în sezonul precedent a fost golgheterul echipei!

INTERVIU

„Câştig cam un milion de lei la victorie“

EVZ: Cum ai început să joci fotbal?

Linda Cergan: De când eram mică. Jucam cu băieţii în curtea şcolii sau pe stradă. La început nu voiau să mă primească, dar când vedeau că sunt mai bună decât ei nu aveau ce să mai zică. La club am început să joc în urmă cu patru ani, când am venit în Bucureşti.

Părinţii tăi ce au spus când te-ai apucat de fotbal?

Pe tata nu l-am cunoscut. Este ghanez şi a venit ca student în România înainte de Revoluţi