Dialogul lui Leon Volovici cu Norman Manea, apărut la Editura Polirom sub titlul Sertarele exilului, ne-a îndemnat să-l căutam pe Leon Volovici pentru a-i solicita un interviu. Leon Volovici a susţinut la Universitatea Bucureşti, în această primăvară, cursuri şi seminarii de cultură şi civilizaţie iudaică. În Israel, el este cercetător principal şi conferenţiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim, la Institutul de Iudaism Contemporan şi la Centrul Internaţional pentru Studierea Antisemitismului. Volumul Sertarele exilului porneşte de la un dialog dintre Leon Volovici şi Norman Manea care descrie o ţară răvăşită de comunism. După 1980, România devine nu doar un teritoriu al fricii şi al sărăciei, ci şi un loc unde antisemitismul începea să se manifeste. Ce au însemnat pentru Leon Volovici anii ultimi ai ceauşismului? De ce a preferat să emigreze în Israel, în 1984, după ce făcuse o carieră apreciată de istoric literar, fiind coautor al Dicţionarului literaturii române de la origini pînă la 1900? Şi cum găseşte el România cînd se întoarce în fiecare an? (În 2007 a publicat la Editura Ideea Europeană volumul De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi, o pregnantă confesiune despre „omul sub vremi“ şi decenţa necompromisului.) De asemenea, în ultima parte a interviului discutăm despre articolul Martei Petreu care a analizat relaţia dintre Nae Ionescu şi Mihail Sebastian, în vremea cînd cei doi lucrau împreună la Cuvântul. Cum era Iaşul cînd aţi plecat, cînd aţi emigrat în 1984? Iaşul a avut dintotdeauna un nucleu istoric şi cultural, care s-a menţinut şi în perioada ceauşistă. Dincolo de asta, era un oraş marcat de situaţia politică şi economică din România, care dădea impresia multor prieteni că mai rău nu se poate, că intrase într-un naufragiu. În afară de frica, minciuna şi formele aberante pe care le luase regimul ceauşist, criza economică provocase o „măcinare“ a t