- Editorial - nr. 94 / 15 Mai, 2008 De aproape doua decenii, votam in stil democratic. Adica nu numai pe cine vrem, ci si daca vrem. Acum nu ne mai putem plange de nicio obligatie de acest gen, desi tari cu democratii avansate, ca Norvegia si Suedia, considera oportuna participarea la vot a tuturor cetatenilor, lucru care, de altfel, ni se pare firesc. Libertinismul acesta larg instalat la noi peste noapte, care il debaraseaza pe individ de orice responsabilitate civica, de altfel ca oricare gen de libertinism, nu face altceva decat sa bagatelizeze si sa goleasca de continut un drept care a facut cariera la vremea sa, schimband lumea. Pentru votul universal, direct si secret, s-a murit, s-au jertfit chiar, cu un secol si ceva in urma, multi inaintasi de-ai nostri, el devenind si calea prin care societatea omeneasca s-a modernizat, a evoluat, ajungand la ceea ce numim noi astazi democratie. Cuvant ajuns magic, care vrea sa spuna, prin traducere directa din limba lui Aristotel, ca puterea ar apartine poporului. Nu stim exact daca vreodata ar fi fost asa. Ne indoim de o astfel de reusita directa, drept pentru care, varianta prin reprezentare pare cea mai plauzibila, si chiar practicata si insusita peste tot. Conform principiului amintit, poporul isi desemneaza reprezentantii in toate institutiile democratice: in Parlament si Guvern, la Presedintie, la nivel central, in consilii judetene, municipale si comunale, la nivel local, in fruntea primariilor, ceea ce inseamna investirea cu incredere, dar si cu putere de decizie, a sute de mii de semeni de-ai nostri, pentru a rezolva probleme de care depind buna functionare si perfectionarea societatii. Lasand grijile colectivitatilor de la toate nivelurile pe seama lor, noi, cei multi, credem in acest fel ca ne va fi mai usor sa ne concentram asupra treburilor cotidiene, existentiale, fara a uita niciun moment ca slaba sau buna