Degringolada învăţămîntului preuniversitar românesc devine brusc foarte vizibilă la sfîrşit de an şcolar, cînd începe perioada evaluărilor. Renunţarea la examenul de admitere în clasa a IX-a şi introducerea la clasele a VII-a şi a VIII-a a tezelor cu subiect unic (la istorie/geografie, matematică şi limbă şi literatură română) nici nu simplifică, nici nu rezolvă problema lipsei de perspectivă a sistemului educaţional autohton. În pofida eforturilor considerabile de reformare a sistemului (susţinute din fonduri europene pînă în 2000), concretizate prin elaborarea unor programe noi şi redactarea manualelor alternative, criza învăţămîntului preuniversitar s-a adîncit an de an. Actuala stare de fapt nu este doar rezultatul incompetenţei şi al lipsei de viziune a miniştrilor din ultimii opt ani, ci şi al dezinteresului total manifestat de toate partidele politice faţă de un domeniu sistematic desconsiderat. Educaţia a fost, în ultimii 18 ani, Cenuşăreasa tuturor guvernelor care s-au perindat la conducerea ţării. Deşi s-au cheltuit fonduri europene pentru reformarea programelor şi a manualelor, deşi şcolile au fost dotate cu computere şi s-au investit sume modice în refacerea clădirilor şi înnoirea mobilierului în unele instituţii de învăţămînt, ceea ce se întîmplă astăzi în şcolile noastre este îngrijorător şi revoltător.

Cum să poţi crede că modificarea programelor şcolare poate avea consecinţe benefice, cîtă vreme la capitolul „evaluare“ nimic nu s-a schimbat – nici modul de formulare a subiectelor, nici criteriile în funcţie de care se corectează? Oricît de „novatoare“ ar putea părea la prima vedere, decizia de a posta pe Internet toate variantele de subiecte pentru bacalaureat este o inepţie absolută. Singurul efect pe care l-a produs iniţiativa fostului ministru PD Mihail Hărdău – preluată ca atare de actualul ministru PNL Cristian Adomniţei – a fost ab