Pasagerii de marţi după-amiază, din „urmaşul“ acceleratului deraiat, au tăcut mai mult decât le stă în fire. Resturile nenorocirii din Valea Călugărească le-au dat fiori. Lumea - parcă dintotdeauna a Acceleratului 1661 -, oameni cu sacoşe prea mari şi prea grele, îşi caută locul prin vagoane. Sunt 72 de ore de când un alt tren cu destinaţia Iaşi pleca leneş din Gara de Nord. Acum, ca şi atunci, oamenii foşnesc pagini mari de ziar şi pagini lucioase de revistă, desfac pacheţele cu mâncare şi răsuflă sticle de apă minerală. E totuşi ceva ce-i ţine în după-amiaza asta cu ochii pe geam, neatenţi la gesturile vecinilor de banchetă, ceva care nu poate fi spus încă. Sursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Aproape de prima oprire, în Gara de Sud a Ploieştiului, câteva femei se adună lângă uşi. Tocmai pentru că se pregătesc să coboare, una dintre ele se uită pe geam, la oamenii din compartimentul de alături, şi îndrăzneşte să spună: „Merge lumea cu trenul şi azi…“. O observaţie pe care o colegă de-a ei pare s-o găsească inutilă şi la care aruncă un zâmbet. „Păi, ce să facă?“ Coboară toate, coboară şi câţiva bărbaţi, care-şi aprind ţigările încă de pe trepte.

Dezastrul, în detalii

Trenul se apropie de Valea Călugărească, şi replicile cu detalii tehnice despre accident, culese de prin ziare şi de la televizor, le iau locul celor patetice, despre condiţia umană. Vorbele reci fac să pară neobişnuit fiecare zgomot al trenului de azi: „s-a rupt osia“, „a sărit şina“, „fata era în partea asta“, „fix aşa s-a întâmplat“. „Eu aşa ceva n-am mai auzit la noi de când sunt. Şi am 60 de ani. Prin alte părţi, poate… Cu microbuzul să nu mergi, cu avionul nici atât, de-acum nici cu trenul“, înşiră o doamnă fricile călătorului de orice fel. Bărbatul de alături, cel cu detaliile tehnice, povesteşte din experienţa unui prieten care era în trenul blestemat: „A văzut