FOTOGRAME FARA OBIECTIV Cu luni in urma, o firma a inchiriat cite un metru patrat de perete in toate holurile de intrare ale blocurilor din zona in care locuiesc si, stapina pe o parte din ziduri, si-a pus peste tot vitrinute plate, ca niste false ferestre care nu iti ofera insa o vedere larga, naturala, ci doar una strimta, destinata reclamelor de tot felul. Asociatia de locatari din care cu onoare (incerc sa) fac parte isi primeste lunar chiria pentru gazeta de perete si, in consecinta, teoretic, intretinerea ne costa mai putin. Pe de o parte, avem venituri la buget si, pe de alta parte, casutele postale nu ne mai sint invadate cu fluturasi promotionali sau gindaci electorali. Am acceptat pe tacute modificarea peisajului, deoarece nimeni nu mi-a cerut consimtamintul. Altfel, chiar ma mistuia un dor dupa vechile panouri de onoare ce gazduiau chipurile pionerilor sau muncitorilor fruntasi, din codrul scolii sau, respectiv, dintr-o ramura de productie. O vitrina din termopan, superba, alba si imaculata ca o fereastra de toaleta ecologica, ma intimpina zi de zi si noapte de noapte, mai ceva ca o soacra. Are beculete si senzori de prezenta. Daca e intuneric afara, cum simte ca un cetatean ii trece prin fata, hopa, se lumineaza vitrinuta si te face sa o privesti cu interes. O bucata de vreme, la mine in bloc, un automobil ieftin si performant mi-a facut cu ochiul. Degeaba, insa, ca bicicleta nu m-a parasit. Acum vreo saptamina, locul masinii a fost luat de portretul in marime mai mult decit naturala a unui candidat la Primaria orasului. Si de atunci au inceput problemele. Cred ca voi fi parasit si de ultimul nerv ramas intreg dupa 19 ani de tranzitie ce decurge ca un tranzit ingreunat de o alimentatie nesanatoasa. Daca ma intorceam ziua vesel acasa, domnul cu pricina ma intimpina cu lozincile sale si ma facea sa ajung nervos la domiciliu. Daca ma bintuia o insomnie si ha