- Politic - nr. 94 / 15 Mai, 2008 Dupa Primul Razboi Mondial si caderea imperiului otoman, Franta si Marea Britanie au pus stapanire pe teritoriile din Orientul Mijlociu si l-au impartit, conform Conventiei Sykes-Pico. In concordanta cu aceasta, Marii Britanii i-au revenit Palestina, Iordania, Egipt, Sudan si zona Golfului Arab (Persic). In noiembrie 1917, ministrul de externe al Marii Britanii, Balfour, a promis, in numele Majestatii Sale, poporului evreu sprijinul in crearea unui stat in Palestina, a unui "camin national evreiesc" in Palestina. A urmat apoi exodul evreiesc din toata lumea in Palestina. Poporul palestinian s-a simtit dezamagit, suparat si nedreptatit. Folosindu-se de nazism si de brutalitatile regimului hitlerist, evreii veneau in Palestina inarmati sau se inarmau cu ajutorul englezilor si al unor organizatii sioniste teroriste. De cealalta parte era poporul palestinian dezarmat. Dupa 30 de ani de imigratie a evreilor si masacre impotriva poporului palestinian si deportarea sutelor de mii de autohtoni, evreii au putut ocupa aproape 50% din Palestina, iar in 15 mai 1948 s-a proclamat oficial statul Israel. Astfel, Palestina a disparut de pe harta lumii, in vazul tuturor statelor si cu binecuvantarea Organizatiei Natiunilor Unite. Poporul palestinian, ramas in ceea ce se numeste Teritoriile Palestiniene, sub ocupatie israeliana sau deportat in lume si traind cu statutul de refugiat, comemoreaza aniversarea cu durere in inima si dezamagire, chiar disperare, considerand 15 mai o zi de doliu, in timp ce Israelul sarbatoreste aniversarea a 60 de ani de la infiintarea statului cu importanti invitati. Totodata, trebuie mentionat ca poporul palestinian este format din 8,5 milioane persoane, dintre care aproape 4 milioane traiesc in tara lor, cunoscuta cu diferite denumiri: Israel si teritoriile Palestiniene, Cisiordania si Fasia Gaza. Ce parere are lumea