- Politic - nr. 94 / 15 Mai, 2008 Este greu de dat o denumire chiar si fenomenului romanesc petrecut in decembrie 1989. Dar si mai greu de definit societatea romaneasca postdecembrista. Ramane mereu timp de meditatie, pentru a raspunde la cateva intrebari: Cine conduce Romania? Ce tip de democratie am castigat? Cat dureaza tranzitia? Cine sunt politicienii zilelor noastre? Cine dirijeaza Romania din afara? Unde sunt adevaratele valori ale natiunii? De ce a fost si de ce este nevoie de atatea partide politice? De ce s-au dezmembrat partidele traditionale romanesti? De ce s-au acceptat partide pe criterii etnice? De ce au disparut sau slabesc partidele care apara interesele natiunii? Raspunsurile la aceste intrebari sunt partial posibile, dar putin folositoare sub aspectul practicii sociale, si ele au valente istorice, economice, social-politice, morale, axiologice, psiho-sociale. Tarile din jurul nostru, tot foste comuniste, parca au gasit mai repede drumurile de intrare spre democratie si nu au ramas doar la vesnica critica a comunisto-securistilor. Cauzele esentiale trebuie cautate in insusi felul de a fi al romanilor, in mentalitatea lor, in profilul psiho-socio-cultural-moral. Traim deja vremuri tot mai incordate si cu o multime de paradoxuri specifice noua: avem doua Romanii care vorbesc aceeasi limba, dar sunt separate, azi-maine, si o a treia _ in Spania; migrarea necontrolata a fortei de munca, cu urmari imprevizibile pentru natiunea romana; acceptam tot ce vine dinspre vest sau de peste ocean, permitandu-le americanilor sa se instaleze in Dobrogea; nu suntem bine cu vecinii de la Rasarit _ mare greseala; nu se vad mari corupti condamnati; presedintele tarii in duel permanent cu premierul si multe altele. De aceea, ramanem cum am fost: o mica parte din membrii societatii ultra-bogati ii sfideaza, cu nunti si botezuri de miliarde, difuzate si la televiziu