A 12-a ediţie a Festivalului Filmului European de la Bucureşti, organizată de Institutul Cultural Român (ICR), s-a deschis la Sala Palatului, în seara de 8 mai. În faţa unui public foarte numeros (nu s-au pus în vînzare bilete, intrarea publicului făcîndu-se cu – dar şi fără – invitaţie), prezentatorul galei, Cătălin Ştefănescu, a dat cuvîntul mai întîi lui Horia-Roman Patapievici (preşedintele ICR), apoi lui Nicolae Idu (şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România). De la acest din urmă vorbitor au început problemele cu sunetul. Primul microfon a cedat în faţa limbii de lemn… european a domnului Idu, apoi al doilea şi al treilea. Au urmat Radu Mihăileanu (nu doar un cineast important, ci şi un autentic entertainer) şi Cristian Mungiu („ambasadorul onorific“ de anul acesta al festivalului şi realizator al spotului de promovare a evenimentului); cum microfoanele au continuat să se strice, cei doi regizori au devenit protagonişti ai unor momente comice improvizate (pantomima fiind la mare preţ), care i-au amuzat copios pe spectatori.

Cel din urmă vorbitor al serii a fost ambasadorul Franţei la Bucureşti, care s-a înmînat lui Cristian Mungiu Ordinul de Cavaler al Artelor şi Literelor din partea Guvernului francez; de data asta, dacă excelenţa-sa Henri Paul a avut noroc la microfon, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea care îi traducea speech-ul. Aşa se face că, la finalul discursurilor festive, sala era în delir. Din nefericire, spectacolul de gală care a urmat nu a mai provocat amuzament, ci exasperare şi resemnare, sistemul de sunet al Sălii Palatului fiind sub orice critică pe toată durata proiecţiei. Exasperaţii au început să plece după 10-15 minute, dar resemnaţii (reprezentînd cam jumătate din publicul iniţial), convinşi probabil de valoarea filmului francez (Cuşcuş cu chefal de Abdellatif Kechiche, cîştigător a patru premii la Veneţ