O serie de veterani de razboi s-au referit, in memoriile acestora, la dificultatile pe care le-au avut in momentul in care s-a pus problema alimentelor. Practic, hrana militarilor romani a fost saracacioasa, iar pentru a-si completa meniul acestia au apelat la troc, schimband obiecte de imbracaminte pe alimente. Asa au procedat si militarii Regimentului 53 Infanterie (R. 53 I.), stationati, la 4 aprilie 1942, la Eupatoria (Crimeea, Ucraina). Ziua poate parea lipsita de semnificatie, insa la data respectiva, dincolo de latratul armelor, militarii se pregateau de Paste. Aveau nevoie de oua si lapte. Cinci militari au colindat cinci sate cu o caruta, oferind o manta si un ceaceaf in schimbul alimentelor. Mantaua, lipsita de maneci, fara guler si uzata, era de captura sovietica. In contul ei au primit 20 de oua si 750 g de lapte. Rufaria a valorat 12 oua si 800 g de lapte. A doua zi, de Sfintele Pasti, fiecare militar din R. 53 I. a primit 400 g de cozonac, doua oua, ceai, cafea, 140 g de magiun, 70 g de svaiter, supa de carne, 4 bomboane si 40 g de tuica.

Problema alimentelor pentru militarii romani a fost o preocupare constanta pentru Marele Stat Major (M.St.M.). Lipsa fainii de grau i-a determinat pe ofiterii din M.St.M sa dispuna, la 10 februarie 1944, prin Ordinul nr. 678.414, prepararea fainii din cartofi. Astfel, din 5 kg de cartofi se obtinea 1 kg de faina, iar pentru un militar se asigurau, zilnic, 100 g de faina de cartofi, care avea 400 de calorii. In scurt timp, capitanul Iulian Paveliu a conceput Instructiunile tehnico-administrative pentru folosirea fainii de cartofi. Aceasta trebuia depozitata in saci, pe trei randuri, primul fiind asezat pe un gratar din lemn. Temperatura magaziei nu trebuia sa depaseasca 10 grade C, iar la transport nu se acceptau decat autovehicule acoperite. Pentru prepararea supelor si a ciorbelor se recomanda folosirea a 70