Ce inseamna o clasa de pictura, dupa anul 2000, la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, se poate descifra, cu multe satisfactii vizuale si stilistice, pe "colofonul" unei expozitii de grup de la Venetia, eveniment aflat sub egida Institutului Cultural Roman si gazduit de Nuova Galleria del Palazzo Correr, pana in 17 mai a. c.
Proiectul "Colophon" descrie cinci linii ale mainii cu care au fost legati profesional, in anii de studii, cinci pictori: fie ei profesor, asistent, studenti. Premisa atelierului "de maestru" este subtil dezbatuta aici, aproape contrazisa, caci fiecare expozant dezvolta discursuri stilistice foarte personale. Este vorba despre clasa profesorului Sorin Ilfoveanu, de asistentul sau, Alexandru Radvan si de studentii, inca masteranzi, Simona Vilau, Elena Andrei si Adrian Popescu. "Aerul comun" al atelierului universitar are anumite componente "rare" si "nobile" care nu se releva usor. In primul rand, nu exista urme de epigonism sau de didactica academica. De la 63 la 25 de ani, autorii se afla in plasa narativa a postmodernismului. Nu este vorba de nicio reteta de morfologie plastica, de nicio topica sau sintaxa comuna in manevrarea imaginii. Poate doar placerea dictiei figurative, prin nervul desenului, poate fi socotita carnea comuna a lucrarilor de pe simeza. Fiecare autor vine cu universul sau poetic pe o scala (pentagonala) de mari toposuri: rituri mediteraneene (S. Ilfoveanu), instaurarea crestinismului (A. Radvan), arhetipalul jungian (S. Vilau), prospectarea sinelui (E. Andrei) si pierderea lui in reificare urbana (A. Popescu).
Energia pictografiilor lui Sorin Ilfoveanu a cunoscut, in ultimii ani, un proces de expansiune pe formate foarte mari, in raport cu samburele lor imagistic, care este desenul pe pagina de codex. Superb sintetice, lucrarile lui Ilfoveanu sunt picto-caligrafii fluente, ca o "giornatta" de
