- Editorial - nr. 95 / 16 Mai, 2008 Din anumite motive nu prea greu de dedus, un moment politic - fuziunea prin absorbtie, cu PNL, a Actiunii Populare, partidul condus de fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, a trecut aproape neobservat. Neluarea asta "strategica" in seama, a inghitirii pestelui cel mic de catre unul nici el nu prea mare _ PNL, la 19 aprilie 2008, abil regizata din culise, are, dupa cum se vede, talcurile ei subterane in framantata noastra lupta politica romaneasca. Dar inainte de a ne referi la acest aspect, cred ca ar fi important sa rememoram unele intamplari politice mai vechi, dar greu de uitat, de pe vremea in care arheologul-presedinte Emil Constantinescu a ocupat jiltul cu numarul 1 din Presedintia Cotroceniului, palatul pe al carui acoperis, odata cu instalarea lui in functie, s-a asezat si cucuveaua rau-prevestitoare. Presedintele, cel mai slab din istoria postdecembrista a Romaniei, instalat la Cotroceni de dezbinata si imposibila guvernare CDR-ista, nu ajunsese inca in starea dilematica stiuta, nefiind inca posedat si obsedat de "mismasurile Securitatii", cum se exprima el. In numele PUNR, parlamentarii mureseni au cerut o audienta sefului guvernului de atunci, Victor Ciorbea _ vizionarul, cel caruia mereu i se nazarea ca vede, cu ochiul lui de vultur carpatin, luminita de la marginea tunelului in care ministrii lui au intrat prea vremelnic, apucati de putere si ametiti de aerul inalt al functiilor amagitoare. Electronistul Ioan Muresean, deputat de Mures, pornit sa manance zilnic, cel putin cinci-zece "comunisti", lasand in urma "spanul" locului de munca dintr-o intreprindere targumureseana, s-a trezit uns tocmai ministru al… Agriculturii! Mai, treaca mearga! A mai fost un profesor de istorie ministru al Agriculturii, dar si-a dat seama ca nu-i la locul lui potrivit si a facut pasul indarat. Nu-i de mirare, atata timp cat