Ultimul film al lui Andrzej Wajda, Katyn, a cărui premieră a avut loc la Varşovia pe 17 septembrie, ziua în care Armata Roşie a atacat Polonia în 1939, beneficiază de "reclama" tragică a unui eveniment controversat, şi trecut mult timp sub tăcere de cancelariile occidentale din motive diplomatice. Este vorba despre execuţia în cursul anului 1940 de către NKVD, poliţia secretă a Uniunii Sovietice, la ordinul lui Stalin contrasemnat de către Nikita Hruşciov şi întreg biroul politic în frunte cu Lavrenti Beria a cca 22000 de polonezi, dintre care aproximativ 15000 erau prizonieri de război, iar între ei se aflau aproximativ 8000 de ofiţeri, aproape jumătate din efectivul de ofiţeri de care dispunea Polonia în1939. Deoarece în Polonia anului 1939 cetăţenii polonezi care terminau studii universitare treceau pe lista ofiţerilor de rezervă activaţi automat în timp de război, NKVD-ul a asasinat după o atentă selecţie o mare parte din floarea intelectualităţii poloneze, conform datelor cca. 300 de doctori, 20 de profesori universitari, 100 de scriitori şi ziarişti, în genere aristocraţi şi elită intelectuală. Adevărul a fost scos pentru prima oară la suprafaţă de către nazişti în 1943 care au stabilit după o investigaţie care avea să fie confirmată în repetate rînduri ulterior de instanţe diferite şi a servit maşinii de propagandă germane în fruntea căreia se afla dr. Joseph Goebbels. Genocidul de la Katyn, nerecunoscut niciodată ca atare de Rusia, fapt ce ar fi adus vinovaţii în faţa unei comisii similare celei de la Nürenberg, a fost utilizat şi de propaganda sovietică care l-a trecut în contul crimelor Germaniei naziste. Evenimentul trecut sub tăcere în Polonia intrată din nou după 1945 în sfera de influenţă a URSS a fost readus în discuţie după 1989 după căderea regimului comunist, iar Gorbaciov a recunoscut masacrul în 1990 cerînd iertare poporului polonez şi atît. Am sc