MARIA DRAGOMIROIU ● Ediţie de Colecţie luni, 19 mai
La 11 iulie, în mijlocul verii, în satul vîlcean Marcea, pe unde trecea vestita Cale Traiană, s-a născut o fată care a prins drag de cîntec încă din primii ani ai vieţii: Maria Dragomiroiu.
MARIA DRAGOMIROIU ● Ediţie de Colecţie luni, 19 mai
La 11 iulie, în mijlocul verii, în satul vîlcean Marcea, pe unde trecea vestita Cale Traiană, s-a născut o fată care a prins drag de cîntec încă din primii ani ai vieţii: Maria Dragomiroiu.
"Sînt Rac, dar mie îmi place primăvara, care îţi dă o speranţă în tot, ca şi cum viaţa ar lua-o de la capăt, cum, de fapt, o ia pentru natură... M-am născut cu drag de cîntec, într-o familie de ţărani cu credinţă în Dumnezeu, oameni muncitori, care şi-au crescut copiii din ceea ce a dat pămîntul... Ascultam la difuzorul agăţat într-un cui al casei părinteşti renumiţi interpreţi de muzică populară", îşi aminteşte cu nostalgie Maria Dragomiroiu.
BUCURIE. Cîntecul de pe plaiurile olteneşti o însoţea pretutindeni, aşa că nu i-a fost greu să se detaşeze de ceilalţi colegi şi să fie remarcată în clasele primare. "Am început să cînt de la serbările din clasele mici. Primul profesor care m-a remarcat a fost cel de istorie, geografie şi cor, domnul Georgescu. Îmi spunea tot timpul «Aia mică, fără ochi!», pentru că stăteam tot timpul cu ochii închişi. Domnul profesor a stat de vorbă cu mine şi mi-a spus: «Tu să cînţi, că ai o voce foarte frumoasă şi s-ar putea să ajungi mare!». Şi, uite aşa, am pornit cu ideea aceasta... Şi mi-a intrat în suflet. Cînd eram prin şcoala generală, la vreo 11 ani, tăticu’ mi-a cumpărat şi mie un acordeon, pentru că aveam un coleg care avea, însă era mai înstărit, în sensul că tatăl lui lucra şi primea salariu, dar tăticu’ nu. Dar eu l-am rugat aşa de mult să-mi ia şi mie un acordeon, c-o să învăţ eu. Şi a vîndu
